sâmbătă, 20 decembrie 2008

Lumea mea

Lungile calatorii prin alba noapte
Cu personalul de Brasov "3807"
Imi par deodata scurte , acceptabile ,
Pipaindu-ti degetele adorabile ...

Da ! Recunosc ! Sunt dependent de patul nostru ,
Caci ziua cand tu dormi si pleoapele-ti ascund
Intregul univers,
Fac salturi cu prajina pe deasupra norilor
Nebun, incerc sa-ti fur culoarea ochilor ...

Eram copil, si plin de pasiune ,
Cand prin telescoape negre si murdare ,
Descopeream obiecte rosii,
Marte, Mercur si Soare .
Acelasi sentiment il am si acum si arde !
Cand te sarut, buzele-ti sunt doua planete calde ...

Da! Te iubesc ! Ce-mi trebuie mie lumea intreaga?
Nopti albe , zile pline de culoare ,
Planete calde , stele, big-bang-uri nefolositoare?
Te am pe tine , si tu imi esti de-ajuns !
Un suflet de copil ...atat! imi e de-ajuns !

miercuri, 1 octombrie 2008

...

"aştept să apară ceva, măcar o vedere calmă, să ştiu
că intimitatea nu complică lucrurile abia ivite sau nu este
un gest gol în mijlocul unei discuţii aprinse pe când pământul
din vază e din oase sfărâmate
poate că am în mine obsesia de a mânji pereţii doar cu mânile
ai văzut copiii ăia care nu ştiu la ce să folosească mâinile murdare
şi până când se şterg pe ei trece o vreme
mă opresc la obsesiile jucăuşe

dar nu o uşurare candidă aştept şi nici să priveşti
goală din aşternut sau să-ţi spun că nu-mi plac florile
urăsc florile
de când le sădeam cu încăpăţânare în spatele casei
şi priveam palmele pe care se usca pământul

dar asta nu are nicio legătură cu ceea ce se leagă în timp
de noi, stavila care creşte şi stă în faţa oboselii
treptele ceruite urcate în graba şi senzaţia de tunel dintre
gură şi bazin
astea sunt fericiri organice care ne fac vulnerabili şi isterici
ştim la fel de bine că atât timp cât ne simţim atraşi
de lucruri fără explicaţie
e bine
apoi începem să fim mâini care simt nevoia
să se cureţe una pe alta "


http://dannish.wordpress.com/2008/09/20/mamei-nu-i-placeau-florile/

vineri, 19 septembrie 2008

Life ... by Zero 7 !

Your Place :



Speed Dial No 2 :



Morning Song :



The Pageant Of The Bizarre :



Distractions :



Destiny :



Home :



This Fine Social Scene :

marți, 16 septembrie 2008

It's Time For A Great Gig In The Sky ...

"And I am not frightened of dying, any time will do I don’t mind. Why should I be frightened of dying? There’s no reason for it, you’ve gotta go sometime." - Rick Wright 1973 ( The Great Gig In The Sky - Dark Side Of The Moon )



Poate pentru multi dintre noi Pink Floyd reprezinta muzica de foarte buna calitate , muzica pe care o ascultam cu placere pentru ca ne transpune intr-o stare aparte , intr-o lume a imaginilor si a trairilor inefabile... specifice anilor de dupa al doilea razboi mondial, razboiului din Vietnam , anilor '70 ( flower power ) dar ne ofera si imagini asupra rolului pe care atat succesul cat si insuccesul il are asupra relatiilor interumane.
Pentru parintii nostrii , generatia anilor ''50'60, Pink Floyd au reprezentat un mod de viata, o modalitate de exprimare ( desi underground) la unison in conditiile in care comunismul cenzura majoritatea fenomenelor petrecute in afara Cortinei de Fier ... so ... un " Dark Side Of The Moon " sau un "Animals " insemna mult mai mult decat un simplu album de muzica de calitate ... insemna un mesaj primit din afara , un "drog" care te transpunea intr-o lume cu totul diferita fata de ceea ce iti oferea Romania anilor '70, '80...
Pentru mine Pink Floyd au fost cei mai buni "prieteni" ai mei pe la 15-16 ani , varsta la care m-am mutat intr-un oras nou , practic fara sa cunosc pe nimeni , la care pot adauga si probleme de familie , (conflictul intre generatii , dintre mine si taica-meu, lucru care nu ma face cu nimic special totusi ) ...
Au fost nenumarate seri in care inchideam ochii si ascultam ore in sir melodii ca " Shine on you crazy diamond" , "Echoes" sau intreg " Dark Side Of the Moon " sau " Animals " ... dar si seri in care incercam sa-i imit solo-urile , pasajele , armoniile pe pian sau sintetizator ale lui Rick Wright sau David Gilmour ...
Mai presus de toate astea Pink Floyd mi-au oferit o alta viziune asupra a ceea ce se intampla in jurul meu , asupra politicii , asupra relatiilor dintre oameni , asupra faptului ca nu exista zid care sa nu poate fi depasit prin autodepasire, prin decoperirea continua a naturii noastre umane si mai ales printr-o revolta intrinseca fata de tot ceea ce nu ni se pare corect si verosimil ...
De azi Rick Wright isi continua al sau " Great Gig " in the sky ...