miercuri, 1 octombrie 2008

...

"aştept să apară ceva, măcar o vedere calmă, să ştiu
că intimitatea nu complică lucrurile abia ivite sau nu este
un gest gol în mijlocul unei discuţii aprinse pe când pământul
din vază e din oase sfărâmate
poate că am în mine obsesia de a mânji pereţii doar cu mânile
ai văzut copiii ăia care nu ştiu la ce să folosească mâinile murdare
şi până când se şterg pe ei trece o vreme
mă opresc la obsesiile jucăuşe

dar nu o uşurare candidă aştept şi nici să priveşti
goală din aşternut sau să-ţi spun că nu-mi plac florile
urăsc florile
de când le sădeam cu încăpăţânare în spatele casei
şi priveam palmele pe care se usca pământul

dar asta nu are nicio legătură cu ceea ce se leagă în timp
de noi, stavila care creşte şi stă în faţa oboselii
treptele ceruite urcate în graba şi senzaţia de tunel dintre
gură şi bazin
astea sunt fericiri organice care ne fac vulnerabili şi isterici
ştim la fel de bine că atât timp cât ne simţim atraşi
de lucruri fără explicaţie
e bine
apoi începem să fim mâini care simt nevoia
să se cureţe una pe alta "


http://dannish.wordpress.com/2008/09/20/mamei-nu-i-placeau-florile/